DNS explicat: înregistrări A, CNAME, MX și TXT

DNS-ul (Domain Name System) traduce numele pe care le tastăm în adresele numerice pe care le înțeleg serverele. Când cineva scrie firma.ro, browserul întreabă DNS-ul „unde e site-ul acestui domeniu?" și primește o adresă IP. Toată aventura durează milisecunde — până în ziua în care trebuie să schimbi ceva și nimic nu mai merge.

Cine controlează DNS-ul domeniului tău

Domeniul are configurate servere de nume (nameservere, înregistrări NS), de forma ns1.furnizor.ro. Acele servere dețin zona DNS — adică lista de înregistrări. De aceea, primul pas când vrei să modifici ceva este să afli unde este administrată zona: la registrar, la firma de găzduire sau la un serviciu DNS separat. Modificările făcute în locul greșit nu au niciun efect.

Tipurile de înregistrări, pe înțelesul tuturor

A — unde este site-ul

Leagă un nume de o adresă IPv4. Este înregistrarea folosită pentru domeniul principal.

firma.ro.      A     203.0.113.10
www.firma.ro.  A     203.0.113.10

AAAA — la fel, dar pentru IPv6

Aceeași funcție, pentru adrese moderne, de forma 2a01:4f8::1.

CNAME — alias către alt nume

Spune „acest nume merge unde merge și celălalt". Folosit tipic pentru subdomenii:

www.firma.ro.   CNAME   firma.ro.
shop.firma.ro.  CNAME   magazin.platforma.com.

Atenție: pe domeniul rădăcină (fără www) nu poți pune CNAME în mod clasic; se folosește o înregistrare A sau o funcție echivalentă oferită de furnizorul DNS.

MX — unde ajunge emailul

Indică serverele de email, cu o prioritate (numărul mai mic = prioritate mai mare):

firma.ro.   MX   10   mail.furnizor.ro.
firma.ro.   MX   20   backup.furnizor.ro.

Dacă ștergi MX-ul din greșeală, emailurile încetează să mai ajungă, chiar dacă site-ul merge perfect.

TXT — text de verificare și politici

Folosit pentru validarea proprietății (Google, Microsoft) și pentru autentificarea emailului — SPF, DKIM, DMARC:

firma.ro.   TXT   "v=spf1 include:_spf.furnizor.ro ~all"

Detalii complete în articolul despre SPF, DKIM și DMARC.

NS — cine deține zona

Serverele de nume ale domeniului. Se schimbă doar când muți administrarea DNS la alt furnizor.

TTL și „propagarea"

Fiecare înregistrare are un TTL (Time To Live), în secunde: cât timp o pot ține în memorie serverele intermediare. Un TTL de 3600 înseamnă că, după o modificare, unii vizitatori pot vedea vechea valoare încă o oră.

Trucul profesioniștilor: cu 24 de ore înainte de o schimbare planificată, scazi TTL-ul la 300 de secunde. Faci modificarea, verifici, apoi îl urci înapoi. Astfel, „propagarea" durează minute, nu ore.

Nu există un buton de „forțează propagarea". Există doar TTL-ul pe care l-ai setat înainte de modificare.

Cum verifici ce vede lumea

Din terminal:

dig firma.ro A +short
dig firma.ro MX +short
dig firma.ro TXT +short
nslookup firma.ro 8.8.8.8

Interoghează și un server public (8.8.8.8) — dacă el returnează valoarea nouă, modificarea este corectă, iar diferența ține doar de cache local.

Greșeli frecvente

Modifici DNS-ul la registrar, dar zona e administrată la firma de găzduire. Schimbarea nu are efect.
Ștergi înregistrările MX când muți site-ul. Emailul cade instant.
Uiți punctul final la valorile din unele panouri (firma.ro.) — sintaxa contează.
Pui două SPF-uri. Este permis un singur SPF pe domeniu; două înseamnă niciunul valid.
Faci modificări vineri la ora 17:00. Nu.

Concluzie

DNS-ul are cinci tipuri de înregistrări pe care le vei atinge vreodată: A, CNAME, MX, TXT și NS. Notează configurația actuală înainte de orice modificare, scade TTL-ul în avans și verifică cu dig. Iar dacă mută cineva site-ul pentru tine, cere-i să îți trimită zona DNS completă înainte și după — vezi și cum conectezi domeniul la site.